GÉNIU, genii, s.n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ♢ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificaţii, de drumuri, de poduri etc. Din lat. genius, fr. génie.
Un geniu este, dupa parerea mea, un om ce toata viata lui a studiat si descoperit ceva, intr-un anumit domeniu; un om ce nu are prieteni si se considera "neinteles" de cei din jurul sau.