Eu am citit despre o teorie interesanta care "demonstreaza" sau cel putin face posibila o explicatie prin care Dumnezeu ar fi putut crea universul deodata cu timpul - daca ne imaginam multe timpuri paralele, sau mai bine zis universuri paralele, ne-am putea imagina un Dumnezeu care traieste, chiar si daca nu pentru o eternitate, dar in orice caz pentru destul timp cat sa poata avea sub control o "axa" a timpului care pentru noi, fiintele din acest univers, pare infinita. ne-am putea schematiza astfel o dreapta, in spatiu, in care putem spune ca "locuieste" Dumnezeu, in sensul ca acolo isi are originea, mai departe nu ne intereseaza, si o alta dreapta aflata pe un plan paralel, spatial-perpendiculara pe dreapta lui Dzeu. ganditi-va cat de usor e ca doar dintr-un punct in timpul tau sa fii aproape de un intreg univers.
Motivul pentru care nu am luat ca reprezentare doua drepte paralele in plan este ca trebuia sa justific si eternitatea lui Dumnezeu, ceea ce e un lucru care depaseste capacitatea mea de intelegere, cel putin pana acum. as fi putut lua in schimb doua dreapte perpendiculare, in plan - iarasi nu era bine pentru ca aveam punctul de intersectie care nu ne ajuta cu nimic, nu il putem atribui niciunui eveniment. sa zicem venirea mantuitorului pe pamant? nu prea, pentru ca au mai fost proiectii ale Dumnezeirii pe dreapta noastra, nu e unica aceasta aparitie.
Asadar, imaginea e destul de bine formata. Apare in schimb alta problema in aceasta interpretare: daca Dzeu poate accesa aceasta axa a noastra, noi de ce nu am putea sa o accesam pe a lui? (poate pentru ca nu suntem inca destul de inteligenti ca specie, dar asta nu poate fi chiar atat de departe, nu? ce inseamna cateva mii de ani?)
Revenind la subiect, apocalipsa totusi nu ar fi posibila din punctul asta de vedere: dreapta noastra e pana la urma nesfarsita si ea... poate doar daca ne-o imaginam ca un cerc, care e dealtfel cu totul alta poveste.